Bhutan, intre exotic şi misterios
785 vizualizari
Îmi place
Ascuns undeva între Nepal, India şi China, Bhutan-ul reprezintă o destinaţie exotică pe care cu greu o cuprind în programul lor agenţiile de turism. Aceasta fiindcă numărul de turişti este reglementat de casa regală Bhutaneză. Bhutan (în traducere Pământul Dragonului Tunetului) este o entitate statală destul de izolată, unde civilizaţia pătrunde foarte greu.
785 vizualizari
Îmi place
Ascuns undeva între Nepal, India şi China, Bhutan-ul reprezintă o destinaţie exotică pe care cu greu o cuprind în programul lor agenţiile de turism. Aceasta fiindcă numărul de turişti este reglementat de casa regală Bhutaneză. Bhutan (în traducere Pământul Dragonului Tunetului) este o entitate statală destul de izolată, unde civilizaţia pătrunde foarte greu.
Bhutanezii trăiesc într-un regat extrem de conservator şi tradiţionalist, cu o monarhie constituţională, unde regele Wanchuk face legea, iar schimburile economice şi culturale cu alte ţări sunt destul de restrânse. Capitala administrativă a ţării e la Timphu (reşedinţa de iarnă), în timp ce Phunaka este reşedinţa de vară a regelui. Ciudat este faptul că micuţul regat nu are armată proprie.
Populaţia trăieşte din agricultură în cea mai mare parte. Oamenii îşi duc traiul modest în armonie cu natura. Mănâncă sănătos din produsele proprii lapte, brânză de vacă sau de yak (nu sacrifică animalele, preferă să importe carnea), fructe tropicale, legume mai mult ori mai puţin exotice. Gătesc cu mult orez cu şofran şi chilli, beau ceai, cafea slabă şi ara (un distilat de orez/grâu, ceva mai tare decât sake-ul japonez). Ţara lor este ocupată în proporţie de 80% de păduri tropicale (la bază), de foioase şi de conifere (spre înălţimi), restul constituindu-l pajiştile alpine şi masivii muntoşi înalţi de peste 7.000 metri. Neavând industrie, Bhutanul este o ţară absolut nepoluată, cu ape limpezi şi cer albastru, ori de câte ori vremea e frumoasă.
Plin de temple budiste, sate uitate de vreme, populate de oameni simpli şi paşnici pentru care religia şi închinarea la zei reprezintă baza vieţii lor, Bhutan-ul ţi se pare desprins dintr-o altă viaţă. Clădirile instituţiilor administrative ca şi casele obişnuite sunt construite în stil tradiţional, din lemn şi piatră puternic ornamentate, clădirile importate distingându-se de celelalte printr-o dungă lată de culoare cărămizie. În general casele sunt pictate cu ornamente florale, dragoni, tigri, dragoni cu cap de tigru etc. Fiindcă în Bhutan cultul falusului este foarte puternic, adesea casele sunt “împodobite” cu reprezentări ale sale, despre care localnicii cred că aduc bunăstarea şi fertilitatea în gospodărie.
Pe lângă numeroasele palate şi temple budiste pe care turistul sosit în această ţară le poate vizita în cadrul excursiilor organizate, un obiectiv care nu trebuie ratat este Cuibul tigrului/ Taktsang Dzong - mânăstire budistă construită în 1692 lângă peştera unde se zice că a meditat, timp de trei luni în secolul al VIII-lea, Guru Padmasambhava (cunoscut şi sub numele de Guru Rinpoche). Mânăstirea se află la 10 kilometri de Paro, la altitudinea de 3.120 metri, adică se înalţă la 900 de metri deasupra văii Paro. Este construită pe un perete înalt de stâncă, undeva la mijlocul masivului. Turiştii nu au altă opţiune decât să urmeze drumul prin pădure până la un platou de unde pot admira Cuibul tigrului încastrat în stâncă, iar apoi să urce cele şase sute de trepte care duc efectiv spre Cuibul tigrului de unde se vede o imagine splendidă asupra văii Paro.
Alice-Claudia Gherman
Galerie foto
Comentarii
Populaţia trăieşte din agricultură în cea mai mare parte. Oamenii îşi duc traiul modest în armonie cu natura. Mănâncă sănătos din produsele proprii lapte, brânză de vacă sau de yak (nu sacrifică animalele, preferă să importe carnea), fructe tropicale, legume mai mult ori mai puţin exotice. Gătesc cu mult orez cu şofran şi chilli, beau ceai, cafea slabă şi ara (un distilat de orez/grâu, ceva mai tare decât sake-ul japonez). Ţara lor este ocupată în proporţie de 80% de păduri tropicale (la bază), de foioase şi de conifere (spre înălţimi), restul constituindu-l pajiştile alpine şi masivii muntoşi înalţi de peste 7.000 metri. Neavând industrie, Bhutanul este o ţară absolut nepoluată, cu ape limpezi şi cer albastru, ori de câte ori vremea e frumoasă.
Plin de temple budiste, sate uitate de vreme, populate de oameni simpli şi paşnici pentru care religia şi închinarea la zei reprezintă baza vieţii lor, Bhutan-ul ţi se pare desprins dintr-o altă viaţă. Clădirile instituţiilor administrative ca şi casele obişnuite sunt construite în stil tradiţional, din lemn şi piatră puternic ornamentate, clădirile importate distingându-se de celelalte printr-o dungă lată de culoare cărămizie. În general casele sunt pictate cu ornamente florale, dragoni, tigri, dragoni cu cap de tigru etc. Fiindcă în Bhutan cultul falusului este foarte puternic, adesea casele sunt “împodobite” cu reprezentări ale sale, despre care localnicii cred că aduc bunăstarea şi fertilitatea în gospodărie.
Pe lângă numeroasele palate şi temple budiste pe care turistul sosit în această ţară le poate vizita în cadrul excursiilor organizate, un obiectiv care nu trebuie ratat este Cuibul tigrului/ Taktsang Dzong - mânăstire budistă construită în 1692 lângă peştera unde se zice că a meditat, timp de trei luni în secolul al VIII-lea, Guru Padmasambhava (cunoscut şi sub numele de Guru Rinpoche). Mânăstirea se află la 10 kilometri de Paro, la altitudinea de 3.120 metri, adică se înalţă la 900 de metri deasupra văii Paro. Este construită pe un perete înalt de stâncă, undeva la mijlocul masivului. Turiştii nu au altă opţiune decât să urmeze drumul prin pădure până la un platou de unde pot admira Cuibul tigrului încastrat în stâncă, iar apoi să urce cele şase sute de trepte care duc efectiv spre Cuibul tigrului de unde se vede o imagine splendidă asupra văii Paro.
Alice-Claudia Gherman
Galerie foto




































