Publicitate
Explorand Etiopia 
1020 vizualizari
Îmi place
Pe cunoscutul explorator şi fotograf Alin Totorean l-am intalnit acum un an, dupa ce se intorsese dintr-o expediţie solitară în deşertul australian. Nu se afla la prima “abatere”. Cu un an înainte fusese de unul singur în deşertul Atacama, iar cu şase ani în urmă, a mers pe jos prin deşertul Gobi din Mongolia. Acum l-am revăzut pe Alin Totorean, întors din Etiopia.
1020 vizualizari
Îmi place
Pe cunoscutul explorator şi fotograf Alin Totorean l-am intalnit acum un an, dupa ce se intorsese dintr-o expediţie solitară în deşertul australian. Nu se afla la prima “abatere”. Cu un an înainte fusese de unul singur în deşertul Atacama, iar cu şase ani în urmă, a mers pe jos prin deşertul Gobi din Mongolia. Acum l-am revăzut pe Alin Totorean, întors din Etiopia.
This website is best viewed with Flash Player .
O expediţie bazată pe proiectul său de suflet, intitulat “Cunoaşte-ţi semenii!”, mai exact o călătorie în care Alin Totorean explorează viaţa cotidiană şi spirituală a localnicilor din Etiopia, aşa cum a făcut-o şi cu alte ocazii în Maroc sau în India.
În Etipoia, Alin Totorean a parcurs circa 150 de kilometri pe jos şi 1.900 kilometri în total. A poposit mai întâi în Lalibela (considerată a opta minune a lumii noi), localitate unde se află 11 biserici ortodoxe, săpate în piatră, dintre care patru sunt monolitice. Aceste biserici s-au “născut” după convertirea la creştinism a regelui Gebre Mesquel Lalibela, din dinastia Zagwe în secolul al XI-lea. Devenit eremit şi retras în peşteră, Lalibela s-a dedicat lui Dumnezeu şi a poruncit construirea unor biserici săpate în granit, în localitatea Roha, azi Lalibela.
Din Lalilbela, Alin a urcat spre vârful Abune Yosef, la 4.260 m altitudine, iar în drumul său spre acest vârf, exploratorul arădean nu a ezitat să se apropie de casele localnicilor, să ceară găzduire în ele şi să aibă ocazia să vadă la faţa locului şi pe propria-i piele ce înseamnă sărăcia, dar şi ospitalitatea, care sunt obiceiurile oamenilor din zonă şi cum este să trăieşti într-o colibă alături de oameni şi animale. S-a hrănit cu arahide şi stafide, dar şi cu preparatele culinare locale. Spre exemplu, “Injera” care este un soi de lipie făcută din făina obţinută din seminţele unei plante numite teff, peste care se pune un amestec de linte, fasole, varză, morcovi, sfeclă roşie ori cartofi, toate fierte. I-a ajutat pe băştinaşi la muncile cotidiene, a tuns oi, a muls capre, pe scurt a experimentat viaţa etiopianului aruncat undeva într-un loc pustiu, departe de civilizaţie. Concluzia sa a fost una singură: “Oamenii cu cât sunt mai săraci, cu atât sunt mai ospitalieri şi mai buni. M-au lăsat să dorm în colibele lor şi mi-au dat mâncare fără să ceară măcar niciun ban.”. La nevoie, în lipsă de orice alt adăpost, Alin a dormit sub cerul liber.
Alice Claudia Gherman
Galerie foto
Comentarii
În Etipoia, Alin Totorean a parcurs circa 150 de kilometri pe jos şi 1.900 kilometri în total. A poposit mai întâi în Lalibela (considerată a opta minune a lumii noi), localitate unde se află 11 biserici ortodoxe, săpate în piatră, dintre care patru sunt monolitice. Aceste biserici s-au “născut” după convertirea la creştinism a regelui Gebre Mesquel Lalibela, din dinastia Zagwe în secolul al XI-lea. Devenit eremit şi retras în peşteră, Lalibela s-a dedicat lui Dumnezeu şi a poruncit construirea unor biserici săpate în granit, în localitatea Roha, azi Lalibela.
Din Lalilbela, Alin a urcat spre vârful Abune Yosef, la 4.260 m altitudine, iar în drumul său spre acest vârf, exploratorul arădean nu a ezitat să se apropie de casele localnicilor, să ceară găzduire în ele şi să aibă ocazia să vadă la faţa locului şi pe propria-i piele ce înseamnă sărăcia, dar şi ospitalitatea, care sunt obiceiurile oamenilor din zonă şi cum este să trăieşti într-o colibă alături de oameni şi animale. S-a hrănit cu arahide şi stafide, dar şi cu preparatele culinare locale. Spre exemplu, “Injera” care este un soi de lipie făcută din făina obţinută din seminţele unei plante numite teff, peste care se pune un amestec de linte, fasole, varză, morcovi, sfeclă roşie ori cartofi, toate fierte. I-a ajutat pe băştinaşi la muncile cotidiene, a tuns oi, a muls capre, pe scurt a experimentat viaţa etiopianului aruncat undeva într-un loc pustiu, departe de civilizaţie. Concluzia sa a fost una singură: “Oamenii cu cât sunt mai săraci, cu atât sunt mai ospitalieri şi mai buni. M-au lăsat să dorm în colibele lor şi mi-au dat mâncare fără să ceară măcar niciun ban.”. La nevoie, în lipsă de orice alt adăpost, Alin a dormit sub cerul liber.
Alice Claudia Gherman
Galerie foto
Comentarii
Din aceeasi categorie
MonacoVizualizari: 1071
Roma – arta i ...Vizualizari: 1473
Balcic, inima r ...Vizualizari: 874
Aroma de Teneri ...Vizualizari: 793
MALTA, INSULA M ...Vizualizari: 1007
Kathmandu, trei ...Vizualizari: 1292
Misteriosul Mon ...Vizualizari: 530
Pasiuni scandin ...Vizualizari: 511
STOCKHOLM – o ...Vizualizari: 765
Palatul Dinasti ...Vizualizari: 775
La cumparaturi ...Vizualizari: 331
La pescuit…in ...Vizualizari: 667
Brazilia, parad ...Vizualizari: 361
Orasul rozVizualizari: 787
Templele sexulu ...Vizualizari: 1570
Sapanta, locul ...Vizualizari: 998
Praga for ever!Vizualizari: 660
Bhutan, intre e ...Vizualizari: 785
Dubai - “Perl ...Vizualizari: 1316
Sublimul dans a ...Vizualizari: 483
