Curator: Magda Radu

Muzeul Naţional de Artă Contemporană prezintă prima expoziţie personală a lui Adrian Ghenie, o sinteză a parcursului său de până acum. Expoziţia reflectă consistenţa angajamentului lui Ghenie în investigarea unor noţiuni precum memoria şi istoria, laolaltă cu faptul că practica sa picturală este supusă unui proces continuu de înnoire şi experimentare.
Cercetător asiduu al istoriei secolului XX, Adrian Ghenie recuperează istorii uitate, evenimente marginale şi detalii aparent nesemnificative în vederea construirii unui vocabular vizual intens şi tulburător. Subiectele abordate nu reflectă un singur set de preocupări, însă tocmai diversitatea tematică se conjungă într-o viziune coerentă. Prezenţele spectrale ale lui Hitler sau Lenin, corpurile colective ale unor oameni lipsiţi de identitate subliniază ideea că procesul rememorării stă sub semnul inconsistenţei şi al inadecvării. Eşecul modernităţii reprezentat de catastrofele celui de-al doilea război mondial este pus în legatură cu reflecţia asupra mediilor moderne de divertisment, precum cinema-ul - o altă temă majoră pentru Adrian Ghenie.

Adrian Ghenie propune o multitudine de referinţe, fiind angajat într-un dialog fertil cu istoria picturii. El invocă nu doar scenografia dramatică a clar-obscurului derivată din Caravaggio, ci şi tipul de compoziţie-friză à la David Hockney în care elemente disjuncte se înlănţuie succesiv ca pe o scenă de teatru; este vizibilă în cazul său nu doar atenţia acordată geometriei spaţiale şi problemelor perspectivale care îl leagă de tradiţia picturală renascentistă, ci şi mânuirea dezinvolta a materiei picturale care aminteşte de expresionismul abstract. Complexitatea procedeelor picturale şi mobilizarea arsenalului de referinţe nu rezultă într-un gratuit joc postmodern, ci converg înspre un tip de demers care continuă să investigheze posibilităţile actuale ale picturii, fără a înceta să o problematizeze. Artistul revizitează momente cheie ale istoriei artei moderne care au avut drept consecinţă schimbarea paradigmei în artă şi contestarea legitimităţii mediului pictural. Ghenie îl invocă pe Duchamp - cel care a urmărit în mod programatic să decreteze moartea picturii introducând readymade-ul în sfera artei -, precum şi prima expoziţie internaţională Dada de la Berlin care afişa texte ce proclamau moartea artei.